Intr-o mare majoritate oamenii ajung, cel putin la maturitate, sa nu mai dea ascultare instinctelor proprii, a trairilor lor interioare si ajung sa se desprinda complet de ei. Astfel ca instinctul intra intr-un proces de atrofiere, ajungand uneori sa dispara complet.
Si daca multi dintre noi ne-am asculta instinctul, ne-am asculta pur si simplu, alegerile noastre ar fi mai bune, am fi poate mai fericiti si nu am rata sansele ce trec pe langa noi doar pentru ca ne este frica sa ne asumam riscul de a avea incredere in deciziile noastre, in dorintele noastre care de cele mai multe ori sunt generate de aceasta primara senzatie .
Si o sa ma refer aici strict in plan social, privind interactiunea cu semenii nostri, desi sunt convinsa ca acest instinct personal ar trebui folosit pe toate planurile..
Sa faci ceea ce simti, cand simti si nu mai tarziu, pentru ca daca stai sa analizezi prea mult incepe denaturarea simturilor, dau navala gandurile, timpul trece si decizia finala va fi ori prea tarziu realizata ne mai avand nici un efect ori poate fi una gresita in comparatie cu prima simtire care de cele mai multe ori ne duce pe drumul cel bun daca stim sa ne ascultam corect.
Si clar nu vorbesc de instinctul ala in care iti vine sa crapi capu' cuiva care te-a enervat foarte tare, ci de ceea ce simti vizavi de persoana respectiva in acel moment: da te-a enervat atunci spune-i, exprima-ti punctul tau de vedere. e mai bine decat sa nu dezbati problema crezand ca se va rezolva de la sine, nu se va rezolva. ok, daca chiar vrei sa ii capri capul, fa-o dar cu ironie si calm, va durea mai tare.
Sau ai gresit, sunt convinsa ca primul sentiment este de a-ti cere scuze, dar ulterior daca analizezi te intrebi: dar oare de ce sa imi cer scuze... sunt mai prost? Desi problema s-ar rezolva mult mai usor, daca ti-ai cere scuze si sunt convinsa ca persoana fata de care ai gresit te-ar aprecia.. De multe ori ne complacem in a ne convinge chiar pe noi: nu eu am gresit, nu eu trebuie sa fac primul pas spre celalalt..si astfel se ajunge in situatia de cerc vicios, fortandu-l si pe celalalt sa faca la fel,ca intr-un final paharul unuia dintre voi se va umple si va curge-ntr-o ruptura.
Pana la urma totul depinde de noi, in sinceritatea noastra chiar si fata de noi, in admiterea sentimentelor ce ne strabat la un moment dat, in recunoasterea lor fata de cei cu care convietuim.
Simti ca iubesti pe cineva, fie el/ea prieten, coleg, iubit, ruda spune-i, simti ca te deranjeaza cineva,sau ai deranjat pe cineva?.. incearca sa discuti despre asta, simti ca nu ai inteles pe cineva sau ceva, sau nu ai fost inteles?..reia discutia. s.a.m.d
Discuta, asculta, interactioneaza, iubeste!
Eu va iubesc pe voi! Tare, tare!
Tees For Sapiens, a new tees website :)
Acum 3 ani
11 comentarii:
Sis,nota 10 pt postarea asta,am citit-o cu f mare drag!
Si iti dau dreptate,sunt sigura ca toti ar fi mult mai fericiti daca ar face ce simt cu adevarat,daca ar face ce le dicteaza instinctul,inima...pt ca exact cum ai spus tu,daca stai prea mult sa analizezi,se duce magia!
:* :*
eu nu :))parca erai emo sis=))acum esti flower power?
iubita eu sunt o emo numai in ochii tai :D
ma simt neinteleasa...(fata aia cu oftatul)
off.. :))
@G fi pe faza (fata aia facand cu ochiul)
sunt sunt! ;)
Aici pe blog?sau unde? ;))
ar trebui sa iti dea astia o pagina intr-un ziar local...sa spui ce ai pe suflet ..ca vad ca literele de pe tastatura nu iti ajung...(fatza aia cand ma bat cu tine)de fapt inainte...
ma provoci? (fata aia furioasa) :D
vezi ca a facut kick boxing:))
De jumatate de ora citesc postarea asta si incerc sa gasesc un inceput, sa imi pun gandurile in ordine.
Nu am reusit, da incerc sa fiu coerenta. De-a lungul timpului am constatat ca imi e foarte foarte greu sa imi cer scuze, sa imi spun sentimentele in situatii importante. Imi cer scuze ca am dat peste cineva, dar cand am gresit cu adevarat, parca mi se blocheaza ceva si nu vreau sa recunosc, nu mai sunt eu. In general, reusesc sa ma trezesc la timp, dar nu suficient.
Incer sa compensez scriind, cand plec pe undeva, le mai scriu parintilor sa fie cuminti si strecor cateva cuvinte, sa le multumesc ca au fost alaturi de mine intotdeauna.
Nu m-am obisnuit nici sa le zic ca ii iubesc si acuma imi e greu, sunt deja mare sa imi formez obiceiuri-bine, nici nu suntem chiar genul ala de familie.
Nu imi place sa mint si de obicei spun ce gandesc, dar mai sunt si situatii cand aleg o minciuna pentru a incerca sa protejez.
Sa iti recunosti sentimentele...de ar fi asa usor. Cristina, chiar crezi ca daca o faci, va fi totul mai usor?
Da cred, pe incercatelea...
Nici nu stiu daca asta e un cuvant da ma risc, injurati-ma!
Trimiteți un comentariu