Prieten vechi

Aseara in timp ce incercam ceva la clape si gandindu-ma la ceva game-acorduri si alte d’astea matematico-muzicale, mi-a ramas privirea intepenita in cotoarele cartilor de pe raft. Am recunoscut ceva carti acolo.. pe care le citisem mai de mult am avut sentimentul acela de drag pe care il ai cand te intalnesti cu un prieten vechi ce nu l-ai mai vazut de ceva timp, si parca ai ramane la un ceai(o bere) sa recuperezi .

Aceeasi senzatie am avut-o privind o carte(nu neaparat cea preferata,dar sigur din cele mai savuroase), aceea ca nu-mi vor fi niciodata straine filele ei, ca as mai petrece ceva timp recitind-o, simteam ca mi-e dor, ca as vrea sa o cuprind in ale mele palme si sa o rasfoiesc fila cu fila si sa-i savurez randurile ca pe un vin rosu sec si aromat, "aroma" de asta data a fost prelucrata de James Clavell dandu-i numele Changi.
Ma indoiesc ca as fi privita ca o introvertita(pentru ca nu sunt) daca as spune ca a citi o carte este ca si cum iti faci un prieten..
"La inceput pana sa va cunoasteti il priviti cu suspiciune,mai apoi incepe sa iti placa, vrei sa il vezi din ce in ce mai des, ajungeti sa petreceti mai mult timp impreuna, si daca brusc nu il vei mai vedea ti-ar parea foarte rau"
Faceti-va prieteni cu cartile!
Start reading!