RE, a

Avea picioarele vinetii, aerul umed era atat de patrunzator incat isi dorea cu disperare sa poata intra in castel. Castel, ce mult spus, acel bloc compact de piatra, fara vreo urma ca cineva ar fi apelat la creatie atunci cand l-a construit,cu acele ferestruici ce abia lasau lumina sa patrunda, acele porti ce parca-ti transmiteau sa stai departe.
Incet se lasa noaptea, incepu sa traga puternic de porti, un scartait puternic rasuna in linistea sinistra a amurgului iar sunetele lemnului batran deranjat se propagau in ecouri.
S-a razboit cu poarta castelului mai bine de o ora. Muschii mainilor se inclestasera, picioarele-i amortisera, gandurile-i erau sacadate cu zvacniri stridente, cereau odihna.

Se lasa in pragul portilor, se stranse, isi rezema capul in lemnul ud si atipi. Parca inca se mai deslusea un ultim ecou..