RE, b

Trupul ii amortise, isi stranse mai tare salul in jurul ei. Isi dorea sa adoarma dar frigul si imaginile intamplarii ce ii schimbase intregul curs al vietii, i se intiparisera in minte si o fortau sa ramana constienta.

Cu 3 zile in urma, soarele inca incalzea toamna tarzie. Era duminica. Se trezi devreme. Membrii familiei ei numeroase inca dormeau. Mai arunca cateva surcele pe jarul nestins din soba, si puse pe foc,ibricul ei preferat. Deschise borcanul de cafea. In camera se raspandi aroma atat de ademenitoare a diminetilor ei preferate. Privi ibricul si isi aminti ca atunci cand il primise in dar de la bunica ei inca se mai zarea culoarea lui initiala, rosie. Acum avea o culoare asemanatoare carbunilor din soba pe care preparase cafeaua de atatea ori. Arunca cateva lingurite de cafea in ibric si il lua de pe foc. Respecta intregul ritual de mestecare al cafelei, apoi turna in ceasca.
Privi afara. Valurile marii parca ii sopteau inca cuvinte de multumire. Ioanna se mutase langa mare cu 3 ani in urma, lasase totul; un oras mult prea agitat si murdar,un servici ce ii rodea orice urma de simtire, o casa mica si inghesuita plina de lucruri fara valoare adunate de-a lungul timpului.
Vanduse casa cu un pret mai mult decat exagerat. Erau multi cei care erau dispusi sa plateasca mult si nejustificat doar ca sa locuiasca in acel oras, magnet pentru tinerii visatori.
Cu acei bani planurile ei incepeau sa prinda contur.